Președintele LUIS ALBERTO LACALLE, ne declară: „Uruguayul are porțile deschise pentru emigrația din România!” (7/8 Aprilie 1992)

    Ziariștii români care, după o călătorie de 40 de ore, au ajuns miercuri la Montevideo, au fost, probabil, ultimii pe baza atât de „familiarelor” vize de intrare.

Ambasadorul Domingo Schipani, cel care a fost în bună măsură artizanul acestui turneu de forță, a avut prilejul de a-și înscrie pe documentele prietenilor săi ziariști semnătura, pentru ultima oară într-un asemenea context.
Pentru că, în conformitate cu înțelegerile convenite între cele două țări ale noastre, din aprilie vizele de intrare au fost desființate.
Ideea în sine ar putea să pară cârcotașilor superfluă: în definitiv, cât sunt de mulți cei care se încumetă să purceadă la un asemenea drum, pe cât de lung pe atât de costisitor?

Există însă o perspectivă din care chestiunea capătă nuanțe infinit mai complexe.
Și anume aceea pe care am abordat-o în decursul întrevederii pe care ne-a acordat-o președintele uruguayan Luis Alberto Lacalle, la reședința sa din Montevideo, într-una din acele frumoase și calde zile ale începutului de toamnă din emisfera sudică.

Tip deschis, sportiv, Excelența Sa a renunțat la precauțiunile de tip diplomatic, prezente în discuția pe care am avut-o anterior cu ministrul de Externe, spunând franc: „Uruguayul are porțile deschise pentru emigrația din România”.
Fie ea temporară, fie definitivă.
Fără restricții cau cote.
Este binevenit oricine poate să desfășoare, cu mintea, cu priceperea sa sau pur și simplu cu brațele, o activitate creatoare în oricare dintre domeniille de care țara are nevoie”.

Modalitatea concretă este și ea simplă: oricare persoană ajunsă în Uruguay se poate adresa, cu o cerere, Ministerului de Interne, pentru a primi ulterior permisul de ședere sau de stabilire definitivă.
   

Evident, chestiunea nu este chiar atât de simplă după cum ar putea să pară la prima vedere.
Și voi reveni la discuția purtată în dimineața a celeiași zile, la Ministerul de Externe, cu domnul ministru Hector Espiell, care ne-a vizitat țara anul trecut.

Domnia sa este de părere că o acțiune coerentă, de amploare, necesită importante fonduri materiale, pentru organizarea și susținerea unui astfel de transfer de populație.

Uruguayul este o țară deschisă, în care trăiesc numai circa 3,5 milioane de locuitori și se arată disponibilă unui aflux dinspre Europa de Est, dar crede că rezolvarea problemelor puse de către șomajul galopant generat acolo de fenomenele de dezagregare economică trebuie susținută material de către Conunitatea Economică Europeană, confruntată, la rândul ei, cu un val de emigrație mai mult sau mai puțin clandestină.
Până când, însă, se va mișca CEE rămâne șansa emigrației individuale.
Iar Uruguayul, prin toate datele sale care îl apropie - în ciuda spațiului - de România, pare să fie o destinație ideală: prin climă (temperată), geografie (zone de deal), structură economică (agricultură și mica industrie), absența unor conflicte sociale majore, nivelul de trai mediu, structura populației omogenă (peste 95 la sută albi, în special de origine spaniolă și italiană) și marile sale disponibilități prin rolul de „placă turnantă” a unei viitoare piețe comune a sudului continentului.
   

Cooperarea româno-uruguayană are deja bune premise și bune perspective.
Așa se și explică, de altfel, prezența noastră aici.
Aici însemnând Piriapolis, un orășel balnear, aflat la aproape 100 km de Montevideo, unde numeroși oameni beneficiază de un tratament medical pe baza unor soluții originale românești din domeniul geriatriei și al reumatologiei.

Aflat sub directa îndrumare a domnului dr Ionescu Călinești, autor al unor preparate de nămoluri sapropelice.
Centrul PIRIAVITAL a revitalizat mii și mii de pacienți.
Aflat într-un con de umbră, generat de vecinătatea celebrei stațiuni Punta del Este, micul orășel pe care l-am asemăna Eforiei Nord, dispune de o frumoasă rețea hotelieră.

Dr Ionescu Călinești a câștigat nu numai încrederea tuturor, dar și un substanțial sprijin material.
Două dintre etajele somptuosului hotel CASINO ARGENTINO au fost transformate într-o clinică de înalt nivel ce oferă tratamente non-stop, de-a lungul întregului an. Solicitarea este atât de mare încât s-a simțit nevoia extinderii PIRIAVITLULUI. Și nu altundeva, ci în România, la Sinaia, unde de curând au fost puse bazele unei cooperări cu societatea MARA.
   

Firma PIRIAVITAL a adresat invitația de a face o vizită la centrul din Piriapolis, mai multor reprezentanți ai mass media românești.
Mă aflu, deci, aici, alături de Aurel Perva (Tineretul Liber), Viorel Sălăgean (Adevărul), Corneliu Vlad (România Liberă), Mirela Petcu (TVR) și Alin Genescu (Radio).

A doua zi a prezenței noastre în Uruguay a fost marcată de o conferință de presă la care a participat și ministrul Turismului, domnul Jose Villar, care a subliniat cu acest prilej bunele rezultate pe care le-a dat până în prezent această originală formă de cooperare.

În același sens s-au pronunțat, de altfel, o zi mai târziu, ministrul de Externe și președintele republicii, care au relevat identitatea pozițiilor și a demersurilor politice ale celor două țări. Dar și-au și exprimat regretul că înțelegerile și convențiile stabilite în timpul întâlnirilor oficiale (vizita la Montevideo a fostului premier român și cea la București a ministrului uruguayan de Externe) se materializează cu mare încetineală, în ciuda eforturilor depuse de către ambasadorul Schipani, pe care președintele Lacalle n-a ezitat să-l numească „unul dintre cei mai buni ambasadori ai noștri”.

O explicație ar fi că ambasadorul român la Montevideo este departe de a constitui o replică, ba din contră.
Opiniile interlocutorilor noștri au fost unanime în a consemna absența oricăror demersuri.

O explicație?
Fostul consilier comercial dinainte de revoluție, pe nume Danciu, a fost avansat, în mod inexplicabil, după aceea, la rangul de ambasador, poziție în care s-a remarcat doar prin...severa interogare a unui importator care a ajuns la ambasadă: „de ce vrea să importe ARO?”
Vezi bine, omul își mnifesta...vigilența tradițională a cadrelor noastre diplomatice.

De aceea, nici nu ne-a mirat faptul că, deși a fost atenționat de către Ministerul de Externe român în legătură cu prezența noastră aici, deși ambasada a primit invitație la conferința de presă, nimeni nu a catadixit să ia act de acest context.

Ar fi fost, poate, un prilej nesperat pentru dinamicul nostru ambasador de a ajunge până la președintele republicii, dacă nu altceva...

În lipsă, calitățile de veritabil ambasador român îi revin, deocamdată, domnului dr Ștefan Ionescu Călinești și colaboratorilor săi, care se bucură aici de toată considerația de care ar fi trebuit să se bucure și în țară.
Dar despre asta, cu altă ocazie.
   

Deocamdată permiteți-mi să vă mai spun că în programul întâlnirilor pe care ni le-au aranjat gazdele a figurat și o vizită la reședința particulară a fostului (și viitorului – spun gurile rele) președinte, domnul Julio Maria Sanguinelli, un strălucit politolog și distins om politic.
   

Închei informându-vă că la ora când citiți aceste rânduri noi ne aflăm deja pe cealaltă parte a estuarului La Plata, la Buenos Aires, unde punctul central al programului îl constituie întrevederea pe care a promis că ne-o va acorda președintele aegentinian Carlos Saul Menem, una dintre vedetele de marcă a eșicherului politic latino-american.
Vom reveni cu amănunte.

 

 


 

 

Interviu în exclusivitate cu domnul Domingo Schipiani, fostul ambasador Uruguayan în România (26-27 Mai 1993)

„Într-o adevărată democrație, oamenii cinstiți au ineluctabila obligație de a lupta, cu energie și convimgere, contra oricărui tip de corupție”

...Și despre „foștii mei colegi diplomați, care au optat pentru comoditate și lașitate și ne-au lăsat singuri în disidență”.

    La numai nouă luni de la încheierea misiunii de ambasador al Uruguayului în România, domnul Domingo Schipani a revenit la București, îmoreună cu soția, doamna Maria Ines Prestes, într-o călătorie particulară care a inclus, de asemenea, Portugalia și Franța.
    De Uruguay și de ambasdorul Schipani ne amintesc multe acțiuni pe care noi, românii, nu le vom uita ușor: curajoasa sa disidență diplomatică față de cultul personalității dictatorului Ceaușescu, categorica aliniere de partea poporului român în Decembrie 1989, recunoașterea imediată a „Revoluției poporului român”, pe care guvernul fostului președinte uruguayan, dr Julio Maria Sanguinetti a declarat-o în mod expres, independent de recunoașterea oficială a autorităților noastre de tranziție din acel moment.
    După căderea dictatorului, reședința uruguayană s-a deschis cu generozitate și căldură prietenilor români transformându-se într-un centru de reuniuni pentru politicieni, ziariști și personalități ale culturii noastre.        
    Aceasta a fost o dovadă categorică a faptului că în lumea diplomatică nu trebuie să-i subestimăm pe ambasadorii unor țări mici –cum este Uruguayul, cu cei 187.000 km pătrați și 3,5 milioane de locuitori – ci doar pe acei diplomați care se dovedesc a fi niște persoane mărunte.
    Timp de doi ani presa românească, independentă și democratică, i-a acordat ambasadorului Schipani maximum de premii pe care le-a acordat vreodată unui reprezentatnt al unei țări străine.
   

Cu ocazia vizitei sale la București, i-am solicitat un interviu.

- Avem senzația că abia ieri ne-am luat rămas bun cu ocazia plecării dumneavoastră defininitive în Uruguay. Atât de mult ne iubiți încât nu puteți..trăi fără noi?

- Eu n-am plecat niciodată din România, mi-am lăsat aici o părticică din propria-mi inimă, pe care știu că voi, adevărații mei prieteni, o păstrați și o mențineți vie.

- Sunteți deci mulțumit că vă întoarceți la noi în țară după numai nouă luni de la încheierea misiunii dumneavoastră aici?

- Mulțumit? Nu, fericit! Suntem într-un voiaj turistic neoficial, pe care am dorit să îl ofer iubitei mele soții, cu ocazia aniversării căsătoriei noastre!

- ...Cam scumpă aniversare! Așa ceva doar dragostea o poate justifica...

- În ziua în care omenirea se poate preocupa doar de bani și de consum, lumea ca atare își va pierde sensul.

- Sună a morală creștină...

- De ce nu? Deși sunt agnostic, ar fi o copilărie să să nu țin cont de mesajul politic al papei Ioan Paul al II-lea, Suveranul Pontif al Creștinătății.

- Am putea trece, ca în trecutul nu prea îndepărtat, la teme mai profunde, pe care mulți diplomați ar dori să le evite în relațiile cu presa?

- Să trecem fără teamă, căci tot ceea ce voi spune acum, aici în România, o voi spune cu titlu exclusiv personal, fără a-mi angaja Guvernul sau Ministerul de Externe, din care fac parte acum ca profesionist. Azi, în România, nu sunt decât un simplu turist uruguayan care are privilegiul de a fi primit cât se poate de natural...

- Ne-a spus cineva că ambasadorul Schipani intenționează să publice la Montevideo, în cursul primăverii uruguayene viitoare – septembrie sau octombrie – o carte despre România...

- E adevărat. Nu va fi nici autobiografică, nici ficțiune.Va fi versiunea mea proprie asupra unei experiențe trăite, în care voi continua să atac fără drept de apel fosta dictatură română, pe care am înfruntat-o, în măsura posibilităților mele, și îmi voi îndrepta criticile și asupra foștilor mei colegi diplomați – ambasadori acreditați la București, cu excepția ambasadorului Olandei, Coen F. Storck – care au optat pentru comoditate sau lașitate și ne-au lăsat singuri în disidență. E trist, e foarte trist, pentru că faptele probează fără echivoc, că în procesele politice nu există cale de mijloc: într-o parte sunt cei care luptă cu convingere, iar în cealaltă-cei care mint...

- Adică?

- Adică..eu mă pot întoarce în România așa cum o fac acum, cu fruntea sus și fără teamă. Eu pot da un interviu ca acesta fiindcă nu mi-e teamă de presa de senzație și nu mă interesează oportuniștii. Ca și în trecut, atât în prezent cât și în viitor, trebuie să continuăm să dovedim lumii că de cei mediocri ne putem lipsi oricând, iar pe cei lași trebuie să-i repudiem.

- Și pe cei corupți?

- Din păcate corupția este astăzi subiectul de căpetenie al presei din lumea întreagă. Cele mai cunoscute personalități corupte din indiferent ce țară au astăzi îndrăzneala de a dori să se transforme în persecutați politici și „justițiari de frunte”. Trebuie, zău, să punem stavilă acestui lucru! Într-o adevărată democrație, oamenii cinstiți au ineluctabila obligație de a lupta, cu energie și convingere, contra oricărui tip de corupție!

- ...Mai ales presa...

- Presa este fundamentală, pentru că eu nu concep o democrație fără ziariști cinstiți și independenți care să denunțe, pe bază de probe, orice abuz de putere sau trafic de influență.

- Ce ne puteți spune despre prezentul și viitorul dumneavoastră în țara natală?

- Trebuie să-mi termin de scris cartea...

- Pentru care, o știm, ați primit și sprijinul unor personalități românești...

- Exact, așa este. Mulțumită ajutorului de neprețuit al consulului onorific al Uruguayului la București, dl Octavian Andronic, am obținut câteva întrevederi particulare cu înalte prsonalități din această țară, ceea ce îmi va fi de o extremă valoare.

- În afara cărții dumneavoastră, pe care suntem siguri că o veți publica și în România, mai aveți și alte proiecte?

- Totdeauna există proiecte! Să trăim sănătoși, să-i iubim pe cei care ne iubesc, să nu ne uităm adevărații prieteni și să ne dedicăm speranței cu toată convingerea, că ea constituie un proiect care este posibil și care trebuie realizat.

- Frumoase cuvinte!

- Nu-mi parțin dar mi le însușesc, pentru că ele au fost scrise de fostul președinte Julio Maria Sanguinetti, pentru care am toată admirația atât ca lider politic cât și ca om de onoare.

- Un ultim gând al ambasadorului Schipani, căruia nu dorim să-i mai răpim din timp...

- Statornicul meu sentiment de prietenie pentru poporul român, pe care l-an cunoscut bine și am învățat să-l iubesc și lângă care mă voi afla întotdeauna în momentele lui de amărăciune și de bucurie și, mai ales, în proiectele lui pentru un viitor cât mai prosper...




Party la Casa Americii Latine (18/19 Iunie 1993)


Ieri, la Casa Americii Latine, Republica Orientală a Uruguayului și-a serbat una dintre...zilele sale naționale. Pentru că momentul nașterii generalulul Jose Artigas, acum 229 ani, erou și fondator al statului modern Uruguay, este una dintre ele. Festivitatea a debutat cu depunerea unei coroane de flori la monumentul lui Artigas – care a fost dezvelit anul trecut, odată cu bustul lui Vladimirescu de la Montevideo, după care, în splendida grădină a Casei Americii Latine prietenii și oficialii s-au reunit la un cocktail. Însărcinatul cu afaceri, dl Jorge Casinelli a fost acompaniat, la „complexa” operațiune de întâmpinare a oaspeților, de dl Octavian Andronic, consul onorific a Republicii Orientale a Uruguayului.
Pentru amatorii de cronici mondene vom menționa, succint, că printre oaspeți s-au aflat numeroși membri ai Corpului Diplomatic (ambasadorii Angliei, Turciei, Japoniei, Rusiei, Coreei de Sud, Tunisiei, Iugoslaviei, Franței, Belgiei, Norvegiei și altele), oameni politici (domnii Mircea Ionescu Quintus, Dinu Patriciu, Attila Versztoy, Vasile Popovici, dl prefect Vâlceanu), înalți funcționari din Externe (domnii Tinca, Sârbu și noul nostru ambasador în Uruguay, dl Urzică, dl Alin Burea, directorul direcției consulare), ziariști, oameni de cultură.
Dacă dl Iliescu ar fi fost în țară ar fi fost și domnia sa prezent, cu atât mai mult cu cât peste circa o lună, turneul său sud-american va include și o etapă la Montevideo.


 

URUGUAYUL – o țară unde te simți acasă (2-3 August 1993)

    Cea de-a doua etapă a vizitei oficiale a președintelui Iliescu în America de Sud s-a încheiat ieri, la Montevideo, odată cu decolarea avionului Companiei ROMAVIA spre Santiago de Chile. La capătul a trei zile de întâlniri oficiale, contacte, vizite, se poate spune că URUGUAYUL rămâne una dintre cele mai calde, mai prietenești și mai ospitaliere țări prin care a trecut, în ultimii ani, o delegație româneasă. Începând cu „pregătirea” vizitei – articole și interviuri de prezentare apărute în ziarele importante de la Montevideo, filme documentare difuzate pe canalele TV – și continuând cu primirea, naturală și prietenească de pe aeroportul Carrasco (transmisă în direct de televiziune) în cursul căreia s-a stabilit aproape instantaneu modalitatea directă și aproape neprotocolară dintre președinții Lacalle și Iliescu și întâlnirea cu dl Carlos Mendez Requena la Piriapolis, în hotelul Casino Argentino, unde oficiază de peste 5 ani dr. Ștefan Ionescu Călinești, cu miraculoasele sale tratamente pe bază de nămol adus din țară – totul, dar absolut totul, a purtat amprenta dorinței sincere de cunoaștere, a interesului pentru dezvoltarea unor relații ale căror baze au fost serios puse prin demersurile fostului ambasador la București, dl Domingo Schipani și ale proaspetei echipe de la ambasada noastră din Uruguay. Prezența în delegație a grupului de oameni de afaceri și a celei de oameni de cultură a deschis, de asemenea, noi căi de cooperare și cunoaștere, ale căror rezultate, sunt sigur, nu vor întârzia. Am să mă refer în corespondența de astăzi – cu promisiunea că voi reveni – asupra câtorva momente care mi-au părut a avea o semnificație aparte. N-aș vrea să spun că dialogul dintre cei doi președinți, acordurile semnate, celelalte vizite oficiale nu au avut încărcătura de emoție și de valoare practică. Ele intră, însă într-o rutină a evenimentelor de acest gen, rutină care a lipsit altor momente.
    Ca, de pildă, vizita la școala „România”. Undeva, într-un cartier sărac și mărginaș al Capitalei uruguayene, câteva sute de copii ne-au așteptat cu emoție și cu interes, pentru a ne recita „La steaua care-a răsărit” și a juca o scenetă tradițională. Cu bucurie le-am oferit un dar din partea copiilor români – un dar util, compus din rechizite – convinși că atunci când vor scrie în aceste caiete își vor aminti acest moment.
    A mai fost vizita la Uniunea Latină, unde vreo 15 personalități ale vieții culturale uruguayene – profesori universitari, dramaturgi, actori, directori de ziare, scriitori – au fost nerăbdători să discute cu colegii lor români, să afle lucruri noi despre România și despre tot ceea ce ne leagă, în ciuda miilor de kilometri care ne despart. A fost foarte tonic sentimentul acesta al prospețimii interesului și al disponibilității, în numele unei idei nobile – latinitatea.
    A urmat primitra călduroasă pe care dl Carlos Mendez Requena, patronul unei rețele hoteliere din care face parte și cunoscutul centru de cură de la Piriapolis, a făcut-o întregii delegații române, respectul său și prețuirea pentru poporul căruia îi aparține prietenul și colaboratorul său, dr. Ștefan Ionescu Călinești. Grație tratamentelor inițiate de acesta, Piriapolisul – o mică localitate balneară situată nu departe de celebra stațiune Punta del Este – e acum un reper mondial în materie de tratamente geriatrice și pe bază de extracte naturale și nu este lipsită de interes readucerea în țară a acestei metode printr-o cooperare uruguayano – română.
    Aici, în Uruguay, iarna australă se manifestă din plin: vântul bate, dinspre mare, în rafale vijelioase, plouă mărunt și temperatura stă prin dreptul a 5 grade peste zero.
    Cu toate acestea, putem spune cu mâna pe inimă că momentul Uruguay este – și probabil va rămâne – cea mai...călduroasă vizită din șirul celor care se succed în cursul acestui voiaj.




Versiune printabilă | Trimite pe eMail | Hits: 26044 |
English Espańol Română

Consulul Onorific

al Republicii Orientale Uruguay
 la București

15 apr.1992-12 febr.2009

Octavian Andronic


Galería


Mihai Eminescu by Pablo Lopez
Album: Great Romanian Personalities in the Uruguayan Graphic Art

Cine este online

8 anonymous users and 0 registered users online.

You are an unregistered user or have not logged in.