Stire tematica: Uruguay

Jurnalul Național : Crime pasionale cu jumatati de happy-end. Bombe de presa de acum 100 de ani

Thursday 08 March 2012

Crime pasionale cu jumatati de happy-end. Bombe de presa de acum 100 de ani

Crime pasionale cu jumatati de happy-end. Bombe de presa de acum 100 de ani

In vara lui 1914, pe o straduta din Montevideo, un lung cortegiu funerar facea Universul sa se cutremure. Doi tineri frumosi odihneau in cosciuge ingemanate, dupa ce traversasera o furtunoasa drama conjugala. Tragedia zvarcolise indepartatul Uruguay, dar si lumea intreaga, pentru ca victima era una dintre cele mai indragite reprezentante ale liricii de dragoste din America de Sud si, chiar, din intreaga lume: Delmira Agostini. Poeta cazuse victima geloziei necontrolate a sotului ei, care, dupa ce a omorat-o, s-a sinucis.

Drame conjugale, de felul acesta, aveau totusi loc in toata lumea si in toate mediile, nu doar in cele intelectuale. In Romania de acum un veac, statisticile aratau insa ca persoanele predispuse la crime pasionale erau mai degraba femeile, decat barbatii. Sotii sau amante, ele suportau greu gandul ca au fost sau urmeaza sa fie pedepsite de companionul lor de viata, moment in care erau strafulgerate de acest gand: 'Ori esti numai al meu, ori al nimanui!' Macar o data la o saptamana-doua, daca nu si mai des, paginile ziarelor erau pline de relatari despre crime pasionale urmate de sinucideri. Unele reusite, altele nu. Desi, chiar si in acest ultim caz, veti vedea ca nu putem vorbi decat cel mult despre 'jumatati de happy end'. 

Tragedia din gara din Braila

Daca n-ar fi tragica, intamplarea din familia casierului garii din Braila ar fi aproape comica.

Imaginati-va urmatoarea scena: Zi de sfarsit de iarna si inceput de primavara. Anul: 1912. In apartamentul lor de deasupra birourilor garii, dna si dl Altinovici stau la masa. El tocmai ii spune ca, nemaiputand sa faca fata deselor ei crize de gelozie (motivate, spun gurile rele din oras!), a hotarat sa divorteze. Doamna lasa lingura in ciorba din farfurie si vara mana sub servetul de pe genunchi, de unde scoate un revolver si incearca sa-si omoare sotul. Nu-i reuseste, e dezarmata si data in grija unui servitor.

Pana sa se dezmeticeasca cei din casa, femeia se arunca pe fereastra, cu gandul ca macar sa se sinucida, si nesimtitorul ei sot sa poarte vinovatia mortii ei cat va mai fi sa traiasca. Dar, ghinion! Sub fereastra se afla acoperisul peronului, asa ca nu cade 'in gol' decat vreun metru jumate. Sotul o recupereaza, anevoie, ii da un calmant si o trimite iar in camera ei. Dupa care, coboara in gara sa deschida casa. Tocmai urma sa vina - si sa plece – un tren din gara. Vinde linistit bilete, sta de vorba cu seful garii si cu amploaiati, aminteste in treacat de criza sotiei, dupa care urca in apartament unde, spre surpriza lui, nevasta il asteapta cu un al doilea revolver – pe care si-l cumparase anume pentru cazul in care esua cu primul - si trimite alte gloante spre el. Din nou, nu-l atinge. Barbatul cheama servitorii in ajutor, o calmeaza si-o trimite in dormitorul conjugal, dupa care coboara iar la casierie, caci alt tren trebuia sa ajunga in gara. In urma lui, femeia isi prepara o cana de... acid fenic, il bea si moare.

Urmeaza autopsia, ancheta, barfele... Unii spun ca toate focurile de revolver care s-au auzit au fost trase de casier, in intentia de a-si speria sotia si de a o provoca sa se sinucida. Dupa cateva saptamani, sotul e absolvit de orice vina, desi din declaratiile prietenilor si din rezultatele autopsiei reiese ca relatiile dintre cei doi se stricasera cam mult in ultima vreme, Altinovici obisnuind sa-si altoiasca nevasta, atunci cand certurile deveneau prea violente. Pe de alta parte, existenta celor doua revolvere demonstra clar premeditarea crimei (si a sinuciderii) de catre dna Altinovici.

Bilant: sotia atentatoare – moarta, sotul asupra caruia s-a tras – viu.

Drama din Bucuresti

Al doilea caz are loc numai cateva zile mai tarziu, la inceput de martie, in Bucuresti. O femeie geloasa isi impusca fostul amant, dupa care se sinucide. Numai ca barbatul nu e mort deloc. Se ridica si-si duce, cu vinovatie pe suflet sau nu, viata mai departe. Ca sa intelegem resorturile care au impins-o pe biata femeie la gesturi disperate, ar trebui sa ne ducem cu doi ani mai inainte. La inceputul lui 1910, inginerul Nicolae Ghitescu, functionar la Ministerul Industriilor, o cunoaste pe Florica Penescu, zisa Nicolau. Unii zic ca era o femeie de moravuri usoare, altii ca era doar o fata credula, cu un pic de talent muzical, care nu avea bani sa-si continue studiile.

Ideea e ca cei doi fac o pereche vreme de aproape doi, dupa care, brusc, inginerul vrea sa se casatoreasca. Insa, cum voia sa urce in cariera, nu avea nevoie de o piatra agatata de gat, ci de o femeie a carei familie sa-i acorde sprijinul necesar. Dar cum sa scape de Florica? Profitand de faptul ca fata voia sa studieze, o trimite la Paris, cu ceva banuti, si-o inscrie la o scoala de muzica. Ii promite ca-i va trimite banii necesari studiilor, dar isi uita promisiunea chiar in luna urmatoare. Bine, intre timp, omul se insurase si plecase in voiaj de nunta.

Cum ne-cum, Florica afla adevarul, telegrafiaza unei surori sa-i trimita bani de drum si se intoarce in Bucuresti, unde asteapta intoarcerea fostului concubin. Din punctul asta incepand, povestile istorisite de presa vremii difera putin. Unii spun ca l-a urmarit pe cand se ducea la un amic al sau, intr-un imobil din str. Sfantul Gheorghe, dupa care, gasind usa descuiata, intra dupa el, il vede, il apostrofeaza - 'Spuneai c-ai sa ma iubesti si-ai sa ai grija de mine! Asta ti-a fost iubirea?' - si-l impusca, dupa care se asaza langa el si se sinucide, spre a fi o pereche macar in moarte. Altii scriu ca tocmai amicul aranjase ca el sa vina acolo, pentru ca ea sa aiba o intalnire cu el si sa-i ceara sa se justifice; dar el, amicul, nici ca se gandea ca femeia va veni inarmata.

In fine, oricare vor fi fost circumstantele, cert e ca Florica Penescu a murit langa omul iubit. Numai ca el, omul iubit, n-a murit! As spune iar ca sunt accente comice in tragedia asta. Medicii au stabilit ca, avand capul tare, glontele doar s-a lovit de fruntea lui si a ricosat. N-a strapuns cutia craniana, numai a plesnit pielea si-a iesit un suvoi de sange, iar omul, mai din soc decat din cauza ranii, a lesinat. In fine, intr-un fel, Floricai i-a reusit ceva: i-a stricat casa abia intemeiata si credibilitatea, in minister. Dar de ucis, nu l-a ucis, si-acolo, in Iadul criminalilor din dragoste, s-a dus tot singura-singurea.

Bilant: amanta atentatoare – moarta, amantul asupra caruia s-a tras – viu.

Cum spuneam, crime pasionale, cu jumatati de happy-end.

 

 



2012-03-07

Autor:
<< Tecau ?i Mirnii, cap de serie numarul 13 la US Open ::: Index stiri ::: >>back to overview
| | Accesari: 2833 |

English Espańol Română

Consulul Onorific

al Republicii Orientale Uruguay
 la București

15 apr.1992-12 febr.2009

Octavian Andronic


Galería


Mircea Eliade by Pablo Lopez
Album: Great Romanian Personalities in the Uruguayan Graphic Art

Cine este online

8 anonymous users and 0 registered users online.

You are an unregistered user or have not logged in.