f8d698aea36fcbead2b9d5359ffca76f{insert_cache a:1:{s:4:"name";s:12:"getstatusmsg";}}f8d698aea36fcbead2b9d5359ffca76f

Stânga latino-americană, versiunea Uruguay

Articol apărut în ediția imprimată — februarie 2007 — Paginile 6 și 7

Arhiva

În general, cea mai mare virtute a Uruguayului este de a trece neobservat, dar țara începe să se schimbe și să atragă atenția.

Deși politica sa economico-socială nu este lipsită de ambiguități, președinția socialistului Tabaré Vázquez a permis punerea în aplicare a unui program de urgență asemănător planului „Foamete zero“al guvernului brazilian.

Montevideo se apleacă și asupra destinului a în jur de două sute șaizeci de deținuți dispăruți în timpul dictaturii civilo-militare din 1973-1984.

Édouard Bailby



CU TOATE CĂ de la căderea dictaturii uruguayene au trecut mai bine de douăzeci de ani, cenușa ei tot nu s-a răcit complet. Iar pe 18 octombrie 2006 s-a văzut cît de puțin inspirat a fost generalul Carlos Díaz, comandantul suprem al armatei, când a omis acest aspect. Fără să ceară avizul executivului, așa cum prevede constituția, acesta a invitat două personalități din opoziția de dreapta la un asado – versiunea uruguayană a grătarului în aer liber –, petrecerea având loc la sediul Batalionului al 14-lea, într-un cartier de la marginea orașului Montevideo, comandantul fiind însoțit de doi generali. Imediat ce a văzut știrea publicată a doua zi în săptămânalul Búsqueda, ministrul Apărării Azucena Berrutti i-a telefonat președintelui (de stânga) Tabaré Vázquez. Cu acordul acestuia, doamna Berrutti s-a grăbit să-i comunice generalului Díaz că este eliberat din funcții „datorită unei greșeli grave“.

Seamănă oare a conspirație? De când cei răspunzători de încălcarea drepturilor omului din perioada dictaturii (1973-1985) au intrat în vizorul justiției, opoziția de dreapta a început și ea să reacționeze. Căci pe banca acuzării nu mai apar doar militari și foști polițiști. În ultimele luni, au apărut tot mai multe dovezi peremptorii împotriva fostului președinte Juan María Bordaberry, astăzi în vârstă de 77 de ani. La doi ani după alegerea sa ca președinte din 1971, acesta a desființat Congresul și a suprimat toate drepturile constituționale, acordând puteri depline armatei, sub pretextul de a „restabili ordinea“ pe care o puneau în pericol nemulțumirea crescândă a populației și acțiunile de gherilă ale grupării Tupamaros.

În 16 noiembrie 2006, judecătorul Roberto Timbal emitea un ordin de arestare pe numele lui Bordaberry și al fostului său ministru de externe, Juan Carlos Blanco, pentru asasinarea parlamentarilor Zelmar Michelini și Héctor Gutiérrez, precum și a militanților tupamaros Rosario Barredo și William Whitelaw, ale căror corpuri au fost găsite ciuruite de gloanțe la Buenos Aires, pe 18 mai 1976, într-o mașină abandonată (1). Foștii guvernanți, aflați în prezent în detenție la Montevideo, riscă să primească între zece și treizeci de ani de închisoare. Se pare că a fost nevoie de trei decenii pentru ca justiția să demareze punerea sub acuzare. Iar acest eveniment este de factură istorică.

Pentru a pune capăt dictaturii, cele două partide aflate la putere din 1865 – Partidul Colorado (de orientare liberală), aproape hegemonic, și Partidul Național (de orientare conservatoare) – au semnat împreună cu generalii „Legea cu privire la caducitatea vocației punitive a statului“. Astfel, erau amnistiați din oficiu militarii și polițiștii implicați în atentarea la drepturile omului. Nu se ținuse însă cont de puterea tot mai mare a forțelor de stânga grupate în Frontul Extins (Frente Amplio). Din 1990, acestea au obținut de trei ori victoria în alegerile pentru postul de primar al orașului Montevideo. În octombrie 2004 a avut loc o lovitură de teatru: Tabaré Vázquez, candidatul socialist al Frontului, a fost ales președinte al republicii încă din primul tur de scrutin, într-o proporție de 50,4% din voturile exprimate. La Camera Deputaților și în Senat, stânga a obținut majoritatea absolută. Se întâmpla pentru prima dată în istoria țării ca ambele partide tradiționale să fie îndepărtate de la putere în urma unor alegeri democratice.
Page 1 / 3 (1 - 1 of 3 Total) Next Page Last Page

Rating

No one has rated this item yet - be the first!

  • mister-wong icon
  • del.icio.us icon
  • digg icon
  • furl icon
  • netscape.icon
  • yahoo_myweb icon
  • stumbleupon icon
  • google icon
  • technorati icon
  • blinklist icon
  • newsvine icon
  • magnolia icon
  • reddit icon
  • windows icon
  • tailrank icon
  • blogmark icon
  • simpy icon
English Espańol Română

Consulul Onorific

al Republicii Orientale Uruguay
 la București

15 apr.1992-12 febr.2009

Octavian Andronic


Galería


Constantin Brancusi by Luis Haro Dominguez
Album: Great Romanian Personalities in the Uruguayan Graphic Art

Cine este online

44 anonymous users and 0 registered users online.

You are an unregistered user or have not logged in.